Nu mi-am propus în acest articol să intru în detaliile tehnologiei tiparului digital. De fapt urmăresc să clarific doar câteva aspecte esențiale ale acestei tehnologii aflate în prag de maturitate.
Stricto senso, tipar digital înseamnă reproducerea unei imagini digitale pe un suport fizic. De aici și până la adevăratele semnificații ale termenului de tipar digital este cale lungă.
In extenso tipar digital înseamnă orice tipărire a unei imagini folosind tehnologii de imprimare cu cerneală sau toner, fără a fi necesară realizarea unei matrițe sau a unei plăci (ca în cazul tiparului offset).
Urmând calea bătătorită deja de fotografie, tiparul se apropie din ce în ce mai mult de tehnologia digitală.
Destinat în general tirajelor foarte mici și mici sau personalizării printurilor realizate prin tehnologiile clasice, tiparul digital câștigă teren nu atât datorită scăderii prețului echipamentelor cât reducerii costului per copie.
O utilizare des întâlnită a tiparului digital este tiparul la cerere (POD – Print on Demand), destinat în special pieței de carte cu tiraj redus, este o tehnologie în care cartea se tipărește numai după ce a fost comandată de utilizatorul final. POD mai este folosită pentru tipărirea «semnalului» editorial sau pentru comenzi reduse după epuizarea tirajului inițial.
Printul cu date variabile (VDP – Variable Data Print) este un caz particular de aplicare a tehnologiei POD în care fiecare exemplar tipărit este diferit atât de precedentul cât și de următorul. Practic există două secvențe de date, una comună întregului tiraj și o alta care diferă  de la exemplar la exemplar, aflată de regulă într-o bază de date. Imposibil de realizat cu tehnologiile clasice, tiparul cu date variabile ramâne prin excelență apanajul echipamentelor digitale.
Se remarcă câteva direcții esențiale în dezvoltarea acestei tehnologiilor de tipar digital:

• Tiparul destinat pieței de tiraje mici, pe suport de hârtie și carton;
• Tiparul pe suport de material plastic, destinat pieței de ambalaje și etichete în tiraje reduse (cosmetice, parfumerie etc.);
• Tiparul de format mare, pentru planșe, hărți afișe cu aplicare indoor sau outdoor;
• Tiparul cu date variabile (VDP);
• Tiparul la cerere (POD).

În această prim articol mi-am propus să abordez doar segmentul de tipar pe hârtie și carton.
Derivate inițial din imprimantele de mare capacitate, echipamentele de tipar digital au evoluat profitând de experiența producătorilor de copiatoare. Printre cele mai întâlnite echipamente destinate pieței “Digital press” regăsim:

• iGen de la XEROX
• Indigo de la HP
• NexPress de la Kodak
• VarioPrint de la Oce
• Xeicon de la Punch Graphics Int
• Meteor de la MGI

Fie că folosesc hârtie în coală sau bobină (cut sheet sau web) tehnologiile sunt asemănătoare și constau în realizarea unui strat subțire (thin layer) de cerneală sau toner la suprafața hârtiei, lucru ce constituie deosebirea esențială față de tiparul offset (cerneala tipografică se impregnează în substrat).
O altă tendință în industria de profil este mărirea capacității copiatoarelor, multifuncționalelor și a imprimantelor departamentale în așa fel încât o mare parte din ele au ajuns să fie folosite pentru producție tipografică în zona de tiraje mici și foarte mici.
De multă vreme, în România, echipamente de tipul BH C451 sau C550 de la Konica Minolta sau multifuncționalele din seria WorkCentre 7xxx sunt folosite în copyshop-uri sau în tipografii pentru producția de materiale tipărite cu dimensiune A3 sau SRA3.
Deși sunt limitate din punct de vedere tehnologic ele acoperă o plajă destul de largă de utilizări.
Printre problemele des întâlnite la echipamentele de tip multifuncțional sau imprimantă departamentală îmi permit să enumăr câteva:

• potrivirea față-verso mai mult decât aproximativă (adesea erorile sunt de ordinul a 1–1,5  sau chiar 2 mm);
• imposibilitatea de a reproduce degradeuri și suprafețe mari de culoare uniformă;
• calibrare greoaie sau chiar imposibilă în absența unui controler de tip Creo sau Fiery;
• instabilitatea în timp a culorilor;
• probleme numeroase cu transportul hârtiei datorate în special mecanismului de preluare cu rolă;
• dificultăți în lucrul cu hârtie subțire (sub 80gmp) sau groasă (peste 250‑280 gmp)
• necesitatea imperioasă de a lucra cu hârtia recomandată de producător lucru care cel mai adesea se traduce prin dublarea sau chiar triplarea prețului hârtiei folosite.

Am să încerc mai jos o trecere în revistă a echipamentelor existente pe piață în acest moment împreună cu câteva caracteristici tehnice mai importante.

Konica Minolta, bizhub series (BH)

(continuare)